“Deontologia profesionala in practica asistentilor sociali” I. Dupa ce am despicat firu-n patru si am privit retrospectiv activitatea din ultimii 10 ani m-am gandit ca titlul s-ar putea transforma in “deontologia profesionala versus atributiile de serviciu (fisa postului)”
Normele si obligatiile de serviciu nu converg intotdeauna catre satisfacerea nevoii clientului ci a clientelei.
Asistentul social avand “calitatea” de functionar public respecta in primul rand normele si obligatiile de functionar public si apoi pe cele de profesionist; caci altfel cum s-ar explica frustrarea profesionistului care nu-si poate impune punctul de vedere legat de luarea unei masuri de protectie adecvate si care, ulterior trebuie sa-si asume responsabilitatea acestui act?
Pentru ca responsabilitatea sa fie deplina, profesionistul trebuie sa poata refuza ordinul/sarcina daca ducerea ei la indeplinire ar aduce prejudicii clientului.
(discutie: Legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici la art. 45 (1): „functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate.
(2) Functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici.
(3) Functionarul public are dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea dispozitiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarul public este obligat sa o execute, cu exceptia cazului in care aceasta este vadit ilegala. Functionarul public are indatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispozitia astfel de situatii”).
Asumarea responsabilitatii pentru decizia luata nu trebuie sa fie viciata de teama unei sanctiuni administrative.
Cred ca statutul de functionar public a deprofesionalizat asistentii sociali si i-a transformat din profesionisti, in functionari/birocrati, caci trebuie sa puna mai presus de interesul clientului, interesul personal (teama de sanctiune).
Cred, de asemenea ca multi asistenti sociali nu-si cunosc drepturile ce decurg din contractul de munca si nu au inca solidaritate de breasla, nu au initiativa si nu-si sustin punctul de vedere.
Asistentii sociali au fost atatia ani “cenuseresele” din institutii incat, acum cand le este recunoscuta pregatirea profesionala, nu mai au curaj sa ceara pentru ei nimic.
Mai grav mi se pare, faptul ca au uitat sa ceara respectarea drepturilor si in numele asistatilor.
(discutie: Legea salarizarii unice a bugetarilor, HG 679/2003 privind activitatea asistentilor maternali profesionisti, Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului).
II. Nu cred ca activitatea profesionala s-a modificat dupa intrarea in obligativitate a reglementarilor privind profesia, dar calitatea actului profesional se va schimba cu siguranta caci:
a) profesionistii din sistem se vor specializa si vor fi asistenti sociali cu “acte in regula” (permise de munca)
b) angajatorii vor fi obligati sa angajeze doar asistenti sociali
c) la nivel local vor exista modalitati de formare continua pentru asistentii sociali angajati in sistem (sper !!)
III. Experienta acumulata in DGASPC consider ca ma indreptateste sa propun specialistilor care apara interesul superior al copilului sa faca demersurile necesare pentru modificarea Legii salarizarii unice a bugetarilor, a HG 679/2003 privind activitatea asistentilor maternali profesionisti si armonizarea lor cu Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului (analiza pe cadru legislativ enuntat).
Material realizat de Adriana Mihalache, Asistent Social Specialist